Toma Caragiu s-a născut la data de 21 august 1925, în Grecia. A fost un actor român foarte apreciat de origine aromână, cu activitate bogată în radio, teatru, televiziune și film. A interpretat mai ales roluri de comedie, dar nu a fost singurul gen în care a excelat. După cedarea Cadrilaterului Bulgariei, familia sa s-a stabilit la Ploiești. A fost cooptat în trupa de teatru a liceului și a scris în revista liceului Frământări. După terminarea liceului se înscrie la Facultatea de Drept, dar abandonează cursurile și intră la Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică București, clasa Victor Ion Popa. În vacanțe, adunând în jurul său alți artiști realizează spectacolul Take, Ianke și Cadîr de V. I. Popa, pe care îl joacă la cinematograful „Modern” din Ploiești. Așa începe cariera marelui maestru.
În anul 1953, pe când Toma Caragiu avea vârsta de doar 28 de ani, este numit director al „Teatrului de Stat” din Ploiești, funcție pe care o va deține timp de 12 ani. A interpretat pe scena ploieșteană 34 de roluri. În 1965 este invitat de Liviu Ciulei și pleacă la Teatrul Bulandra din București, lăsând în urmă o zestre de 90 de premiere. Toma Caragiu a jucat și în multe filme, prestațiile sale fiind remarcabile. Printre cele mai cunoscute sunt rolurile din ,,Brigada Diverse în alertă", ,,BD la munte și la mare", ,,Operațiunea Monstrul" sau ,,Actorul și sălbaticii".
A murit în mod tragic, sub dărâmăturile blocului din București unde locuia în Cutremurul din 1977 4 martie, care va lua viața și bunului său prieten, regizorul Alexandru Bocăneț.
Povestea de iubire dintre Toma Caragiu și cea care avea să-i devină soție, Elena, a început la Teatrul din Ploiești. În anul 1963, Elena era căsătorită cu Paul Ioachim, actor şi scriitor,cuinoscut ca fiind un om irascibil, bătăuș, gelos și amator de băuturi alcoolice, potrivit Ziarul Metropolis.
Elena era în primul an de după absolvire și s-a angajat la Teatrul din Ploieşti. Pentru că locuia la Bucureşti, făcea zilnic naveta. Când s-au cunoscut, Toma Caragiu era căsătorit cu actriţa Maria Bondar și era Directorul teatrului ploieștean. Dar se pare că nu avea o căsnicie fericită, căci se spunea că soția sa fusese amanta lui Ion Finteşteanu. Din când în când cei doi se vizitau. Căsnicia lor era tensionată şi nu s-a întâmplat ceva în sensul bun al relaţiei lor nici când – la dorinţa Mariei – au înfiat-o pe Doiniţa, care avea 4 ani, de la electricianul teatrului.
Pentru că aveau o căsnicie cu semnul întrebării, din dorința de a salva ceva, Directorul teatrului ploieștean face în așa fel ca soția sa să fie distribuită în aceleași spectacole, pentru a pleca împreună în turnee. Însă miracolul nu s-a produs.
Într-o zi, la o îngheţată, intuind că i-a fost „trimisă”, i se destăinuie Elenei, care era angajata teatrului: “Acum doi ani a venit la mine o femeie care a insistat să-mi vorbească. Aştepta în secretariat mai bine de două ore. Mi-a spus că o cheamă Aphrodita şi e trimisă de Leontin, un spirit din sfera a şaptea, care vrea să mă anunţe că va veni în viaţa mea cineva care mi-a fost predestinat. Se va numi Elena. A spus că «Vei avea o mare dragoste care te va înălţa şi împlini cu o nouă entitate, Eleto». Vor fi 14 ani de succes. După aceea va veni un cataclism, ca un uriaş accident, multă omenire va pieri odată cu tine. M-a sfătuit să evit călătoriile cu avionul”.
Iată deci ce premoniție urâtă, dacă ne gândim la cutremurul din 1977 în care maestrul Toma Caragiu și-a pierdut viața.
Mai departe, potrivit aceleiași surse, Toma Caragiu o conduce pe Elena la gară și o însoțește până la Bucureşti, unde o prezintă familiei sale care locuia pe strada Polonă. La plecare îi şopteşte tandru la ureche Elenei: „Dacă va trebui, te aştept toată viaţa.”
Atât Toma Caragiu cât și Elena erau prinși în căsnicii nefericite. O vreme și-au consumat iubirea întâlnindu-se pe ascuns.
Pleacă împreună la Constanţa cu un spectacol, în turneu, dar nu cu autobuzul teatrului unde erau colegii lor, ci cu o motocicletă cu ataș unde stătea ascunsă Elena. Se cazează la hotel separat, apoi își dau întâlnire la „dune” – un loc pustiu, botezat aşa de către pescarii constănţeni.
“Primul lucru pe care l-a făcut a fost să mă bage cu capul la fundul mării – își amintește Elena. Deodată a început să mă dezbrace încet, foarte încet… Mi-a desfăcut încet sutienul şi l-a agăţat de geamandura veche. Mişcările erau încete, mâinile aveau un tremur ce dădea fiori. Eram complet pierdută. Pasiunea lui era atât de puternică, contagioasă, îl simţeam ca pe o forţă căreia nu te puteai împotrivi, un curent de energie copleşitor. Frunţile ni s-au apropiat irezistibil. Frenezia ne oprise respiraţia, stăteam furaţi de vraja ei dulce.
Ca într-un ralanti, trupurile s-au apropiat şi s-au contopit în apă. Eram într-o lume ireală, o senzualitate magică. Am avut sentimentul că sunt o amoebă, o meduză, o scoică, o sirenă! Am făcut dragoste în marea caldă şi sărată, fără să ne sărutăm. Am avut un frison simultan. Ţin minte totul: eu am terminat a doua oară, apoi el din nou. După ce ne-am revenit, m-a întrebat surâzând: «Cât e scorul? Doi la doi?» Extaz. Acum descoperisem că, până nu experimentezi această senzaţie divină, nu ştii cu adevărat ce e dragostea“.
În anul 1964, Toma și Elena s-au căsătorit.
La cutremurul din 4 martie 1977, Elena plecase la Sinaia ca să se întâlnească cu producătorii ei din Franța, unde avea colaborări. În timpul cutremurului, Toma Caragiu și regizorul Alexandru Bocăneț, care venise în vizită, ieșiseră pe scări să se salveze. Au decedat sub dărâmături. Din imobilul dărâmat în întregime rămăsese primul etaj, cu singurul apartament intact cel al familiei Caragiu, se spune că ceașca de cafea era intactă pe masă. Dacă ar fi rămas în apartament, Toma Caragiu ar fi trăit probabil.
După cutremur, Elena a povestit că “am stat în faţa blocului în aşteptare cu speranţa că-l găsim în viaţă. Spectacol sinistru, coşmar insuportabil. Miros de cadavre. Au fost salvate multe persoane cu ajutorul căţelului nostru. Plângea şi zgâria dacă era cineva în viaţă. Puşică mergea din ce în ce mai des, fără să ţină cont că-l cert, la uşa mare de la intrarea imobilului, blocată de un morman imens de moloz, şi făcea pipi. Târziu am înţeles de ce o făcea, la capătul zilelor de disperare şi agonie, la capătul acela al ușii, în spate, a fost găsit Toma. Avea capul strivit. Ultima speranţă se prăbuşise."
Elena s-a recăsătorit după decesul lui Toma Caragiu cu americanul de origine română Ion Stoica (pe numele american – John Chester), inginer, pe care l-a cunoscut la New York, în 1978, la doar 1 an de la cutremurul fatidic.
Fiica adoptivă din prima căsătorie a lui Toma Caragiu, Maria Doina Caragiu susține că Toma Caragiu ar fi fost în viață dacă nu stătea în apartament să aștepte telefon de la soția sa care se afla cu amantul la munte, potrivit Libertatea. Toma Caragiu primise mai multe telefoane de la prieteni ca să iasă împreună în oraş. Aveau un motiv de a sărbători: finalizarea filmului “Gloria nu cântă”, în care maestrul juca rolul principal. „Dar Toma nu voia în ruptul capului, stătea în casă lipit de telefon. Aştepta să-l sune soţia lui, Elena. Dar ea nu mai suna. Toma avea o bănuială. Mai de la prieteni, mai de la gurile rele, dar nu voia să creadă: Mimi- cum era alintată, îl înşela”, scire Evenimentul Zilei.
Toma Caragiu spunea: ,,Mimi e cafeaua mea de dimineaţă. De când s-a întors de la Paris nu ne mai regăsim." La un moment dat, Mimi o juca pe Lady Macbeth la teatrul din Ploieşti, şi era în amor cu regizorul Aureliu Manea, cu care ar fi plecat la Sinaia. În noaptea cutremurului din ’77, înainte să se întâmple, Toma nu voia să plece din casă că aştepta telefon de la ea.
Ce spune Elena Caragiu despre acuzațiile aduse? Neagă acuzațiile că ar fi fost plecată cu amantul dar recunoaște faptul că Toma Caragiu a murit fără să apuce să se împace cu el, cei doi certându-se când ea a plecat la munte.
„Nu este adevărat că am plecat cu amantul la munte. Am plecat împreună cu Toma de dimineață spre Sinaia, unde trebuia să ne întâlnim cu un alt cuplu, care a venit special în România ca să-l cunoască. El și-a adus aminte că avea o întâlnire cu un prieten și a vrut să se întoarcă. Eu m-am supărat pentru că mi-a stricat tot weekend-ul, iar oamenii aceia ne așteptau să ne întâlnim cu ei. În acel moment mi-a spus să întorc mașina. Am făcut ce mi-a cerut și l-am adus acasă, în București. Eu am plecat și l-am văzut în oglindă că se uita așa, trist, în față. În acel moment m-am întors și l-am întrebat dacă vrea să rămân cu el. Atunci, mi-a spus: ‘Pleacă, du-te!’. Când a avut loc cutremurul eram la hotel, singură. (… ) Nu am crezut până în ultima clipă, când l-am văzut, că Toma a murit”, a povestit Elena Caragiu, marți, în emisiunea „Happy Hour”, de la Pro TV.
Regretata Stela Popescu ar fi oferit în acea perioadă o declarație care i-a făcut pe mulți să își pună un semn de întrebare cu privire la tipul de relație pe care Toma Caragiu și Elena o aveau, potrivit Monden.ro:
„Am fost prietenă cu soţia lui Toma. Nu cred că am de ce s-o critic pentru comportamentul ei din perioada mariajului. Este o femeie inteligentă, cu multe calităţi, cu educaţie, un om special. Care e problema că îşi înşela soţul? Dacă Toma accepta, nu văd care este problema!”
Potrivit Historia.ro, cu ajutorul apropiaților care au supraviețuit seismului s-au putut reconstitui drumurile făcute de marele actor Toma Caragiu, pe 4 martie.
- 0ra 9.30 – Toma Caragiu se urcă în maşina personală, alături de soţie, şi pleacă din Bucureşti spre Periş.
- Ora 12.00 – mărturiseşte că vocea vechiului său prieten Chiriţă, cu care vorbise la telefon cu o seară înainte, îi sunase trist în receptor. De aceea, se hotărăşte să-i facă o vizită la Titu, la gospodăria avicolă. Acolo, la prietenul său, râde, cântă, povesteşte, e în vervă, întreţine buna dispoziţie, joacă biliard. Seara urma să participe la o petrecere, alături de echipa de filmare ce realiza primul tur de manivelă al filmului „Iarba verde de acasă“.
- Ora 15.00 – soţia sa, Elena Caragiu, se plictiseşte şi îl anunţă că intenţionează să plece în plimbare pe Valea Prahovei. Toma Caragiu o priveşte mirat, iar ea îl întreabă: „Ce te uiţi aşa la mine de parcă ţi-ai lua adio? Te sun la nouă şi jumate acasă.“
- Ora 18.30 – unul din oaspeţii aflaţi la Chiriţă se oferă să-l ducă pe Toma Caragiu la Bucureşti cu maşina sa. Sosiţi în faţa blocului, nu se îndură să se despartă, mai stau de vorbă la uşa liftului. Actorul locuia la etajul al II-ea.
- Ora 19.15 – Toma îi telefonează sorei sale, Geti, ca să-i spună că a adus de la Titu nişte ficăţei de pasăre proaspeţi şi o roagă să i-l trimită pe Dragoş, ca să ia pachetul.
- Ora 19.22 – îl sună la telefon Cristian Popişteanu. După moartea lui Toma, acesta şi-a amintit despre conversaţia avută: „Cum să-mi imaginez eu că telefonul lui a fost apelul de adio? Doar ştiam că are atâtea de făcut în lungul său drum, doar vocea lui era mai stenică precum oricând, doar tandreţea, grija şi încurajările lui pentru refacerea sănătăţii mele erau mai copleşitoare ca până atunci. M-a rechemat peste câteva minute spre a mă înştiinţa că joacă în «O scrisoare pierdută», duminică, 6 martie, la matineul de la Ora 10.00. Destinul intercepta ultima noastră convorbire. Doar m-a chemat pentru a mă anunţa că se pregătea pentru apariţia la o festivitate, sâmbătă seara.”
- Ora 19.30 – îi telefonează lui Alexandru Bocăneţ, anunţându-l că este acasă şi că îl invită la el, să stea de vorbă, să discute despre proiectele lor.
- Ora 19.35 – îl sună Nicolae Susan şi îl roagă să accepte să-i fie naş la apropiata-i nuntă. Toma îl pofteşte la el. „Voi trece pe la Ora zece cu fata…“, îi spune Susan.
- Ora 19.50 – cineva sună la uşă. Actorul iese grăbit, din baie, cu halatul pe el. La uşă era nepotul Dragoş. Unchiul îl roagă să-l plimbe pe căţelul Puşi câteva minute.
- Ora 20.00 – Dragoş revine cu Puşi. Toma este îmbrăcat în cămaşă roşie, în blugi prinşi cu o centură lată sub burtă şi încălţat cu ghetele lui de antilopă. Îi dă băiatului pachetul, iar acesta vrea să mai rămână în vizită. Unchiul îi spune că aşteaptă pe cineva şi că e destul de târziu pentru nepot, dar la insistenţele acestuia, Toma cedează şi îl mai lasă pe Dragoş să mai stea puţin.
- Ora 20.10 – Toma coboară la barul „Continental” să cumpere apă minerală şi ţigări. Barul nu e deschis, însă, actorul, fiind de-al casei, şi iubit de toţi, e servit imediat.
- Ora 20.25 – îl sună Sergiu Verona care-i propune să ia masa împreună la „Capşa”.
- Ora 20.30 – soseşte Andu Bocăneţ, care-i dă vestea că primul său film, “Gloria nu cântă”, unde Toma are rol principal. Actorul pune pe masă o sticlă cu whiskey, toarnă în două pahare, pentru a ciocni în cinstea evenimentului, deşi Bocăneţ nu bea. Sunt amândoi în sufragerie.
- Ora 20.40 – telefonează din nou Verona, care-i spune că a sosit la “Capşa “şi că îl aşteaptă acolo.
- Ora 20.55 – se aude soneria. Sunt Nicolae Susan cu logodnica sa, poeta Doina Caurea. Toma face prezentările, le oferă scaune şi whiskey.
- Ora 21.00 – ferm, unchiul îşi trimite nepotul acasă.
- Ora 21.10 – îi telefonează Mariana Calotescu pentru a-i propune, în numele soţului ei, regizorul Virgil Calotescu, rolul principal în filmul „Un autobuz pentru moarte” devenit ulterior „Operaţiunea autobuzul”.
- Ora 21.15 – sună telefonul. Mama lui Dragoş întreabă dacă băiatul a plecat de la Toma. „Şi tu ce faci, măgăruş?“ aşa îl alinta, iar Toma îi răspunde că mai are puţină treabă şi se duce la teatru.
- Ora 21.22.22 – Bucureştiul se cutremură apocaliptic.