Actorul român de teatru și televiziune Constantin Codrescu s-a născut pe data de 5 septembrie 1931, la Huși și a trecut în neființă pe 13 noiembrie 2022, la București.

În anul 1951 a absolvit Institutul de Teatru din capitală. În perioada 1976 - 1989 a fost profesor la Institutul de teatru din Târgu-Mureș, oraș care i-a acordat ulterior titlul de Cetățean de Onoare.

Timp de numai puțin de 45 de ani a fost colaborator al redacției Teatru la Radio România.

A fost Director al Teatrului Maria Filotti din Brăila și al Teatrului din Sfântu Gheorghe (județul Covasna).

Din anul 1996, a fost profesor universitar la Facultatea de Teatru a Universității Ecologice, iar din anul 2003, profesor universitar la Facultatea de Teatru a Universității Spiru Haret. În ambele poziții a lucrat îndeaproape cu Vlad Rădescu, prietenie profesională care a debutat la Târgu Mureș în anul 1978 cu spectacolul de teatru "Omul care aduce ploaia" de Richard Nash și a continuat cu rolurile Piotr (C. Codrescu) și Alioșa Karamazov (V. Rădescu) din "Frații Karamazov" după F.M. Dostoievski, premieră regizată în 1980 de chiar maestrul Constantin Codrescu.

Printre rolurile sale memorabile se numără cel din filmul ,,La moara cu noroc" și cel al lui Hamlet, din capodopera lui Shakespeare, jucată în versiune radiofonică la Radio România. Filmografia sa este amplă. Iată câteva exemple:

Nepoții gornistului (1953)
Răsare soarele (1954) ca Ilies
La „Moara cu noroc” (1957) - Ghiță
Mîndrie (1961)
Puștiul (1962)
Partea ta de vină... (1963)
Străinul (1964)
De-aș fi... Harap Alb (1965)
Răscoala (1966)
Zodia Fecioarei (1967)
Subteranul (1967)
Mihai Viteazul (1971)
Haiducii lui Șaptecai (1971)
Zestrea domniței Ralu (1971)
Săptămîna nebunilor (1971)
De bună voie și nesilit de nimeni (1973)
Roșcovanul (1976)
Războiul independenței (Serial TV) (1977)
Pentru patrie (1978)
Vlad Țepeș (1979)
Trandafirul galben (1982)
Sezonul pescărușilor (1984)
Masca de argint (1985)
Bătălia din umbră (1985)
Colierul de turcoaze (1986)
Un oaspete la cină (1986)
Pistruiatul (Evadatul) (1986)
Trenul vieții (1998)
Ciocârlia (2002)
Magnatul (2004)
Vocea inimii (2006) - Gheorghe Popovici
Marea Aventură Lego- Vitruvius (voce, versiunea română) (2014)

Toată activitatea sa este prezentată pe site-ul care-i poartă numele ConstantinCodrescu.ro

Ca regizor, a montat multe spectacole în teatrele din țară.

A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.

A primit totodată Premiul UNITER pentru întreaga activitate.

La 25 martie 2013, în cadrul celei de-a șaptea ediții a Galei Premiilor Gopo, i-a fost decernat Premiul pentru întreaga activitate.

În 2022 a fost distins cu Ordinul național „Steaua României”, în grad de Cavaler, acordat de Președintele României la propunerea Ministerului Culturii.

Constantin Codrescu a avut o vorbă memorabilă: ,,Am încercat să rămân OM în mijlocul unei lumi străine mie."

A crezut în nevoia de adevăr, de cinste. „Setea de cultură, de cunoaştere, înţelegerea fenomenelor ce mai târziu aveau să ne marcheze întreaga existenţă, respectul deosebit pe care îl datoram dascălilor noştri, adevăraţi părinţi spirituali, respect care se va răsfrânge asupra propriei noastre personalităţi, modul în care relaţia dascăl-învăţăcel trebuia să existe în interiorul şcolii ca şi în afara ei, sunt doar câteva dintre temeiurile pe care le-am însemnat cu litere de aur pe edificiul raţiunii noastre de oameni, de viitori cetăţeni ai acestei ţări. De ce şcolii de azi, atât profesorilor, cât şi elevilor aceste principii le sunt străine? Poate pentru că e prea mare setea de a goli plinul pahar al trecutului numai pentru a fi «modern» cu orice preţ, de a fi iniţiatorii unei noi «vibraţii» umane şi spiritual care din nefericire generează un adevărat dezechilibru al structurii noastre. Nu pot concepe ca agresivitatea, specific violenţei, în cuvânt şi faptă, să dărâme, să distrugă principii de viaţă solide ce au stat la baza societăţii noastre moderne”, afirma Constantin Codrescu în timpul unei întâlniri în Grădina MNLR.

Marele artist s-a stins la vârsta de 91 de ani. Viața sa personală a fost presărată cu drame. În anii 50, Constantin Codrescu a fost căsătorit cu actrița Valeria Gagealov care a fost la un pas de moarte. Actorul susține că mama lui i-a otrăvit soția pentru că nu era de acord cu căsătoria celor doi. Disperarea, l-a adus „în situaţia de a comite un act de mare gravitate împotriva mamei mele, pe care nu-l pot uita şi nu o să mi-l pot ierta vreodată”. Gestul necugetat care putea avea un final oribil a fost oprit de fratele fostului actor.

„N-a fost uşor. Erau destui împotriva noastră. Dar am avut un înger care ne-a vegheat”, a povestit actorul. Mia multe despre acest lucru puteți citi în materialul:

Valeria Gagealov, marea artistă a scăpat cu viață după ce a fost otrăvită de soacră

,,Un înger a venit şi în altă noapte şi a atenţionat-o pe mătuşa mea, Pena, soţia fratelui mamei, sub chipul tatălui plecat spre stele al soţiei mele de atunci, Valeria. Acesta îi striga mătuşii: Salvaţi pe fiica mea! A fost otrăvită cu mătrăgună, boz şi sticlă pisată!

În iarna anului 1951 mama era convinsă că, prin căsătoria mea, a pierdut susţinerea morală şi materială într-o perioadă de restrişte a familiei noastre. Teroarea exercitată de organele de represiune au declanşat un dezechilibru grav în mintea şi sufletul mamei.

A devenit o fiinţă labilă, nesigură, care a început să caute în afara familiei soluţii salvatoare, inspirate de spirite vrăjmaşe. A intrat în legătură cu o ţigancă vrăjitoare, iar răul inconştient a căzut ca un trăsnet asupra sufletului şi trupului firav al soţiei mele, Valeria. Mintea bolnavă a mamei o socotea unica vinovată a îndepărtării mele de familie. În dimineaţa următoare visului mătuşii, aceasta a venit disperată în camera noastră şi ne-a relatat visul. Când i-am arătat fotografia tatălui Valeriei a rămas interzisă. L-a recunoscut. Aşa am înţeles de unde dureri în zona stomacului, pierderi de cunoştinţă însoţite de leşinuri.

Analizele nu explicau vreo cauză a degradării organismului soţiei mele. După vis, medicii abia atunci au înţeles adevărata cauză a bolii care părea imposibil de diagnosticat. Tot după vis am aflat că mama, când eu lipseam de acasă îi oferea Valeriei mâncare şi lichide peste care presăra nişte prafuri ciudate.

În inconştienţa ei credea că acestea vor duce la o despărţire între mine şi soţia mea. Furia, revolta, disperarea, m-au adus în situaţia de a comite un act de mare gravitate împotriva mamei mele, pe care nu-l pot uita şi nu o să mi-l pot ierta vreodată. Intervenţia fratelui meu m-a oprit.

A doua zi, ca şi cum a ieşit de sub vrajă mama şi-a cerut iertare. Valeria a fost salvată, dar a apărut o singurătate în doi care a dus la despărţire", a povestit Constantin Codrescu pentru Libertatea.

După despărțirea de Valeria Gagealov, Constantin Codrescu a cunoscut-o pe Marga Barbu cea alături de care a jucat în filmul Nepoţii gornistului. La scurtă vreme după, cei doi s-au căsătorit, dar mariajul lor nu a durat prea mult, despărțindu-se după câțiva ani. După aceea, actorul s-a mai recăsătorit de două ori, potrivit newsweek.