Nuni Anestin s-a născut la 1 iulie 1941, la Craiova și a trecut în neființă la 21 septembrie 1989, la București. Pe numele său întreg Ion Tudor Anestin, alintat de prieteni Nuni, a fost actor și caricaturist. A provenit dintr-o familie de artiști, tatăl său fiind caricaturistul Ion Valentin Anestin.

A jucat, printre altele, în filmele Revanșa, Capcana mercenarilor, Duelul, Secretul lui Bachus, Francois Villon – Poetul vagabond. A fost închis câțiva ani, după ce a agresat un cetățean de culoare.

De statură mijlocie, cu o privire de om ursuz și o față în fricoșătoare, brăzdată de urmele unei acnee adolescentine sau de vărsat de vânt, Nuni și-a folosit acest atu pentru a juca în numeroase filme, regizorii distribuindu-l, cu precădere, în roluri secundare de infractor, pistolar legionar sau de partizan anticomunist din munţi, precizează evz.ro

Printre filmele în care a jucat se numără:

Ediție specială (1978)
Revanșa (1978)
Mihail, cîine de circ (1979) - marinar dintr-un bar din San Francisco
Bună seara, Irina! (1980)
Pruncul, petrolul și ardelenii (1981) - banditul Freddie Calhoun
Capcana mercenarilor (1981) - mercenarul cu cicatrice
Detașamentul „Concordia” (1981)
Secretul lui Bachus (1984)
Dreptate în lanțuri (1984)
Fapt divers (1985)
Secretul lui Nemesis (1987)
François Villon – Poetul vagabond (1987) - Sac d'Enfer
și multe altele.

„L-am cunoscut pe Nuni prin intermediul nașului meu, celebrul Fănuș Neagu. Avea Fane un talent aparte să strângă în jurul lui toată protipendada artistică, dar și sportivă. Iar băutura era un suport al naibii de eficace la dezlegat limbi, la depănat amintiri. Cu predilecție, în Triunghiul Bermudelor, cum îi plăcea lui Fănuș să-și definească zona în care locuia, între localurile Poiana, Doina și Bolta Rece”, își începe Cristina Sima evocarea figurii cu miez a lui Nuni. „Cel mai tare m-a distrat întâmplarea în care actorul, în timp ce schița caricatura unui comesean, la Doina, a retrăit o întâmplare de la Reșița, unde a activat între anii 1974 și 1977 ca actor la Teatrul Dramatic G. A. Petculescu”, spune Cristina.

Actrița Lelia Columb, prima lui soție, marea iubire a lui Colea Răutu, l-a trimis într-o duminică dimineață la piață, să cumpere o rață, s-o gătească pe varză. Asta după ce îl pusese să promită sus și tare că nu se atinge în acea zi de băutură. Să aibă și ei, în fine, o duminică normală. Spășit, Nuni promite că-ntro oră e acasă. Dar n-a fost să fie. Trecând pe lângă barul preferat cu rața adjudecată la sub brat, nu reușește să facă față tentației și îi calcă pragul. „Eu nu beau, a uimit asistența Nuni, dar rața da! Să se mai frăgezească. O votcă pentru ea, te rog și mie un pahar cu apă, a sunat comanda”. Ospătarul nunțelege nimic, totuși îi aduce clientului său o votcă și o apă. Nuni pune pasărea pe masă și-i toarnă votca pe gât. Cum săraca pasăre are un frison, gest pe care Nuni îl decriptează ca fiind de plăcere, repetă comanda. Zvârr, i-o îndeasă și pe asta pe gâtlej. Acușica, rața beată, dar el prea treaz, Nuni se hotărește să recupereze… A tot recuperat să fie vreo jumătate de litru, după care, mustrat de conștiință, vrea să elibereze rața ca să nu-și încheie ziua în oală. „Zboară, vulture”, zice și-o propulsează aiurea, spre înalt. Numai că, sărmana pasăre, etilizată peste măsură, n-a putut zbura. În schimb, a dărîmat toate cele de pe masa vecină”.

Nuni era un povestitor cu har, mai ales după întoarcerea dintr-o călătorie în Brazilia, pe care avusese norocul să o facă la sfârșitul anilor ‚70. „Nu pot să cred cât de idiot am fost”, zice Nuni…„Să ai așa o șansă. O dată în viață se întâmplă! Era chiar în timpul carnavalului de la Rio, iar eu nu-mi aduc aminte de nimic! Am doar așa, niște bucăți de peliculă, puse alandala…”.

Întrebat cum este posibil, Nuni își începe savuroasa poveste: „Mie mi-e frică de avion, iar drumul a fost îngrozitor de lung…La schimbul dintre avioane, ce puteam eu să fac în țara iubitei mele, Votca! Primul pahar a fost de relaxare, după primul zbor, celelalte, de curaj pentru ce avea să vină! Încă 13 ore prin văzduhul-văzduhurilor. Las’ că și pe avion m-am mai cinstit… Chiar nu știu cum am fost livrat la hotel! Ce, mai, în fiecare zi mă trezeam mahmur, mă dureau toate cele și mă dregeam din mini barul din cameră. Mai venea câte o notă, mai comandam ceva de mâncare… Cert este că pe afară, nu am ajuns. Și asta, timp de-o săptămână. Și-așa era treaba cu fusul orar… Dar eu eram, clar, de pe altă planetă. Îmi mai amintesc un crâmpei, când a fost să împachetez la întoarcere… Nu era mare lucru, că nu aveam cine știe ce bagaj. M-a ajutat, parcă, un individ ciocolatiu din hotel, că, probabil, cameristele fugeau de mine ca dracu’ de tămâie! Și drumul până la Aeroport rămâne în ceață. Ce să mai zic de zbor? Când m-am trezit, eram acasă, bine mersi, cu o mare durere de cap, dar și cu o pagubă pe mână. Cred că, între timp, cineva se îndrăgostise de ceasul meu, că dispăruse! Și era cadou de la Iulia!”, a conchis Nuni.

Iulia, pe care o menționează este fosta soție a renumitului actor George Vraca, a doua a lui Anestin și a murit cu aproximativ un an înaintea lui, actorul încheindu-și petrecerea pământeană în anul 1989, răpus de un cancer laringian.

Caricaturile sale se gǎsesc expuse la restaurantul hotelului Marshal din București.