L-am întâlnit pe soțul meu când eram amândoi studenți la Politehnică. În căminele studențești. Ne-am plăcut din prima, el fiind un tip foarte glumeț, sociabil și comunicativ, cu toată lumea. După 7-8 luni m-a cerut de nevastă cu un inel gablonț cumpărat din Piața Crângași, dar mie mi s-a părut extraordinar de romantic. Ai mei au ținut neapărat să vină să mă ceară de acasă, ceea ce a și făcut. Apoi l-au invitat cu părinții lui, iar el a spus că tatăl nu mai este, iar mama este la pat îngrijită de o mătușă, în apartamentul lor, care îi va rămâne lui. A zis că mai are câteva luni de trăit și nu vrea să o tulbure, că nici la nuntă nu o poate aduce, dar vom merge noi doi la ea, să o cunosc eu.
Ai mei s-au simțit și au spus că nu este nicio problemă și că propun, pentru liniștea familiei să se ocupe ei de cheltuielile cu nunta, pentru că noi în viitor vom avea unde să locuim, în apartamentul lui, cu mama sa sau singuri și deci, după nuntă, nu ar trebui să mai avem grija zilei de mâine, dacă ne luăm două slujbe serioase. Zis și făcut!
Cu atâtea pregătiri nu a mai fost timp să-i cunosc mama, iar la nuntă din partea sa au venit câțiva prieteni din facultate. Când număram darul a zis că mai bine ne mutăm câteva luni cu chirie, pentru că mama lui își trăiește ultimele clipe și nu e bine să o deranjăm cu prezența noastră. Am încuviințat, deși am insistat să mă ducă să o văd măcar o dată și m-a dus, în fața unui bloc și mi-a arătat un balcon, iar eu m-am liniștit.
Darul de nuntă s-a dus pe chirii, mai puțin 2000 euro pe care el i-a cerut ca să plece singur în reculegere pe muntele Athos. La început am protestat. Dar m-a sensibilizat, a zis că merge să se roage pentru mama sa, că e la finalul vieții...
S-a întors după 3 luni timp în care nu am comunicat deloc, deja mă speriasem că nu se mai întoarce. Familia mea s-a supărat atât de tare pe situație că nu au mai vrut să vorbească cu mine și cu noi.
Când a apărut la ușă m-am topit. A adus tămâie și mir, părea smerit și veste bună! Mama lui se recuperează și se simte din ce în ce mai bine! Am rămas cu chirie, pe termen nedefinit.
Șocul a venit după 2 ani când la ușă a apărut o doamnă cu un bebeluș în brațe. Eu eram gravidă. A zis că este copilul soțului meu și că nu i-a dat niciun ban pentru creșterea lui și a venit să i-l lase la ușă.
El a negat, dar eu am ținut să mă lămuresc și pe baza grupelor de sânge și a unor semne distinctive, plus ce mi-a povestit mama despre soțul meu, lucruri pe care doar o femeie care a fost cu el le putea știi, a reieșit clar că e copilul lui.
M-am împrietenit cu mama copilului și practic îl creștem împreună.
Soțul meu a continuat să meargă anual câte 3 luni la muntele Athos. Când nu am avut bani a spus că i-a dat mama sa.
Apoi mi-a venit o poprire pe cont de 15.000 de euro, dincauza unui credit de-al lui. Am crezut că leșin... Am plătit și plătesc în continuare la el.
După atâția ani nu am cunoscut-o pe mama sa și nu știu dacă varianta apartamentului pe care îl au e adevărată. În schimb i-am mai cunoscut două ,,aventuri", pentru că din ele au rezultat câte un copil.
Da, noi nu avem copii împreună, dar el are 3 în afara căsniciei, cu 3 femei diferite pe care le-a părăsit și de care nu mai vrea să audă.L-am iertat de fiecare dată, ușor, gândul că pot să-l pierd mă topea.
Am ajuns să vorbim foarte puțin, iar eu din cauza lui nu mai comunic deloc cu familia mea. Merg doar la servici și acasă, unde avem un apartament cu 2 camere luat de mine cu credit, după ce am reușit să strâng banii de avans. El vine când vrea, pleacă tot așa.
Eu nu pot să divorțez, mă doare fizic, sufăr, simt că se termină lumea! Am făcut și terapie luni de zile fără rezultat, am înfruntat atâtea greutăți cu el și tot nu pot să îl las! Am o obsesie față de acest bărbat.
Sufăr că sunt cu el și nu e cum trebuie, sufăr și fără el.
Dacă mă poate sfătui cineva ce să fac, vă mulțumesc!
Maria
Ne puteți scrie poveștile dvs de viață la adresa