În anii 70' - 80' plaja din Mamaia era considerată a fi cea mai selectă din Europa. Turiștii români împărțeau litoralul cu turiștii străini, prezenți în număr mare.
Printre cele mai căutate și apreciate produse românești erau cremele care promiteau tinerețe fără bătrânețe, fabricate în România, prezentate sub branduri cu tradiție, care rezistă pe piață și în prezent, dar și macrameurile lucrate cu multă migală și creativitate de româncele care au învățat meșteșugul din generație în generație.
Petre Stancă, fost director general al Direcţiei Comerciale a Judeţului Constanţa, care, în vremea comunismului, se ocupa cu aprovizionare în staţiunile de pe litoral, a declarat pentru publicația Adevărul că în perioada anilor ‘70 -’80, litoralul găzduia 150.000 de turişti pe serie. În medie, fiecare serie era programată pentru zece zile. Staţiunile Mamaia şi Mangalia aveau şi câte 20.000 de turişti pe serie. Mangalia avea chiar şi un avantaj, întrucât aici nu intrau şi turiştii din Neptun.
Despre acea perioadă din anii 70' - 80' îşi aduce aminte și Corina Martin, Preşedinta Asociaţiei Litoral Delta Dunării, care povestește tot pentru Adevărul: „Era plin de turişti străini pe litoral. Mergeam cu mama când eram copil în zona Rex, la zona de nudişti, unde turistele suedeze şi poloneze vindeau româncelor săpun şi deodorante, dar şi rujuri“, îşi aminteşte ea.
Corina Martin consideră că, la acea vreme, turismul era mult mai bine organizat. La aeroportul Mihail Kogălniceanu erau multe autocare în care se îmbarcau turiştii străini către diverse destinaţii: Delta Dunării, Bucureşti sau litoralul românesc. „Nici nu aveau loc autocarele. Cei mai mulţi străini veneau din din Franţa, Germania, dar şi din ţările nordice. Erau organizate inclusiv excursii de o zi la Istanbul în acele vremuri, dar şi degustări de vinuri sau plimbări în Delta Dunării“, spune şefa turismului de pe litoral.
Litoralul anilor 70' - 80' era fără muzică asurzitoare „de club” în terase amplasate chiar pe nisip, fără şezlonguri din plastic contra-cost şi paturi cu baldachin la prețuri exorbitante. Nu existau frapiere cu şampanie scumpă, dar din loc în loc vedeai câte un sifon, un pepene pus la răcit sau îți puteai cumpăra câte o înghețată.
Mulți povestesc că tocmai din aceste motive atmosfera era mult mai plăcută, plaja mai curată, iar oamenii se simțeau mult mai bine.
Priveşte imaginile de mai jos şi aminteşte-ţi împreună cu noi cum arăta litoralul în anii ’80. Au fost publicate de ,,Litoralul de-altădată":
Pozele de mai jos aparțin cititoarelor Unica.
