Paul Ioachim s-a născut pe data de 6 octombrie 1930 în comuna Conduratu, din județul Prahova, în prezent regiunea Buzău. A absolvit Actoria la Institutul de Artă Teatrală si Cinematografică "I.L. Caragiale’” ("IATC") din București, în anul 1953, la clasa profesorului Ion Finteșteanu și a fost un actor român, dramaturg și director de teatru. 

Paul Ioachim a scris piese de teatru de succes cum ar fi ,,Nu suntem îngeri", ,,Goana" sau ,,Podul sinucigașilor". 

Din anul 1995 a fost directorul Teatrului George Ciprian din Buzău, timp de 6 ani. A jucat în roluri de „june prim”, dar cu succes moderat, la Teatrul „Giulești”, azi „Odeon”. 

În viața personală s-a căsătorit în anul 1958 cu Elena Bichman, dar ea l-a părăsit în anul 1962, în favoarea renumitului actor Toma Caragiu, care ocupa atunci funcția de director al Teatrului din Ploiesti. Din această cauză, Paul ioachim a suferit mult. 

A avut o fată, pe Oana Ioachim (a trăit între anii 1967-2015), care i-a moștenit talentul.

A murit pe data de 10 iulie 2002 la București și a fost înmormântat la Cimitirul "Sf. Vineri".

Paul Ioachim a rămas în amintirea prietenilor și colegilor nu doar ca un artist excepțional ci și ca un om echilibrat, cu fler. Una dintre întâmplările povestite de Marin Ifrim în „Cartea Teatrului” dezvăluie publicului cum Paul Ioachim a reușit să împiedice o tragedie.

Chiar dacă, imediat după angajare, la înființarea Teatrului <George Ciprian>, echipa de tehnicieni era un pic sub cerințele unei astfel de instituții profesioniste, în timp, de voie, de nevoie, aceasta s-a rodat, ajungând la multe performanțe notabile asupra cărora voi reveni. Acum, îmi amintesc încă un moment de mare comedie <regizată> subtil de Paul Ioachim. Între doi mașiniști s-a iscat o altercație. Unul dintre aceștia, Noni, pe numele său de scenă, greu de combătut în orice privință, născut atoateștiutor, a cam încasat-o. Locuind în apropierea teatrului, la doar câteva zeci de metri, s-a dus până acasă, a golit bucătăria de cuțite și s-a întors în curtea comună a instituției. Paul Ioachim tocmai voia să plece la București, dând să se urce în mașină pentru a fi dus până la gară, exact de cel care tocmai îl scărpinase pe Noni în amorul său de mardeiaș de Mizil. Văzându-l poziționat precum spoitorii, ascuțindu-și de zor cuțitașele, știind deja despre ce este vorba, șugubățul director al teatrului i s-a adresat senin: <Noni, ce faci tu acolo, îngrijești recuzita?>. Noni, nesesizând din oficiu nuanța ironică a șefului, a răspuns cu serio­zitate și cu o privire care părea a cere ajutor, ceva de genul <nu mă lăsa, că-l omor>. I-a explicat că cole­gul său l-a lovit, și că, iată, e decis să-l omoare. Așa, ca divertisment. În acea clipă, <agresorul>, care avea și atri­buțiuni de șofer, tocmai ­des­chidea ușa mașinii pentru a-și invita șeful înăuntru. Paul Ioachim își așează tacticos haina și șapca pe bancheta din spate și, înainte de a urca, se întoace către Noni, făcându-i semn discret să se apropie, apoi, în șoaptă, ca să audă și ceilalți 3-4 mașiniști din jur, i se adresează: <Am o mare rugăminte. Nu-l omorî tocmai acum, pentru că încă am nevoie de el. Lasă-l măcar să mă ducă și pe mine până la Gară, apoi, după ce eu mă urc în tren, poți să-l omori. Nu e frumos să fiu și eu de față>. Ca drept dovadă că Noni nu ieșea din vorba șefului, nu numai că nu și-a mai hăcuit colegul, dimpotrivă, la întoarcerea acestuia de la Gară, cuțitașele erau deja la locul lor, în gospodăria sa din imediata apropiere a teatrului de operațiuni. Noroc cu Paul Ioachim, care, văzându-i nesiguranța din priviri, i-a schimbat la timp rolul de Jack Spintecătorul, care, pe drept cuvânt, i se potrivea ca nuca-n perete! Vorba ceea, dacă e teatru, teatru să fie. Ca la bal…”, mai povestește Marin Ifrim citat de Opinia Buzău.

Din păcate, fiica lui Paul Ioachim, Oana Ioachim, s-a stins din viață la doar 48 de ani. 

"Angajată a Teatrului Mic timp de aproape 20 de ani, Oana Ioachim a lucrat cu regizori precum Cătălina Buzoianu, Dan Micu, Dragoș Galgoțiu, Dinu Manolache, Sanda Manu, realizând de fiecare dată roluri care au rămas, cu siguranță, în memoria publicului. Personajele cărora le-a dat viață în spectacole precum 'Mătrăguna', 'Regăsire', 'Trei jobene', 'Desculți în parc', 'Popcorn' sau 'Cum iubește cealaltă jumătate' au fost aplaudate de-a lungul anilor de sute și mii de spectatori. Plină de vervă, cu aplomb în comedie, dar și resurse de dramatism vibrant, Oana Ioachim rămâne în sufletul partenerilor de scenă ca o prezență pozitivă, ca o personalitate puternică, o ființă plină de dăruire față de meserie", se arată în comunicatul care anunța tragica veste, publicat pe DC News.ro

Deși a fost iubită de fani, care au fost întotdeauna curioși în legătură cu viața ei personală, Oana Ioachim a reușit să își țină intimitatea departe de presă. Detaliile „picante” despre ea parcă lipsesc în totalitate din ziarele de scandal. Cu toate acestea, două dintre iubirile actriței au ieșit la iveală. Una dintre ele este chiar mariajul cu regizorul Răzvan Săvescu.

Viața ei a fost una zbuciumată, acesta fiind și motivul pentru care boala ei gravă, care a și răpus-o, a recidivat. Se ocupa tot timpul de spectacole, dar și de proiectele cinematografice pe care le-a realizat împreună cu soțul ei, Răzvan Săvescu. Actrița era mereu ocupată, iar când nu călătorea în turnee alături de Ștefan Bănică, scria de zor la scenariul pentru filmul „America, venim”, scrie click.