Constantin Drăghici, solist vocal, compozitor și orchestrator, s-a născut în anul 1932, la București și a trecut în neființă pe 9 aprilie 2015, tot în capitală.

Tatăl lui era vatman, iar mama era analfabetă. Însă Constantin s-a născut cu un mare dar de la Dumnezeu.

În timp ce urma liceul la Cluj a fost remarcat de profesoara sa de canto, pentru calitățile vocale deosebite.  În anul 1953 a fost angajat timp de trei ani în Ansamblul Doina al Armatei. În 1956 se angajează la Cluj în corul Operei iar în anul 1957 începe cursurile la Conservator. Este remarcat de Ion Dacian și vine la invitația acestuia la București. Din 1960 face parte din Ansamblul Teatrului de Stat de Operetă din București. Își continuă studiile la Conservatroul „Ciprian Porumbescu” pe care le termină în 1962. Abordează și muzică ușoară de estradă.

Constantin Drăghici a debutat apoi în televiziune, în anul 1961 cu piesa Nu ești de vină tu de Enrico Fanciotti. S-a remarcat ca o prezență constantă a emisiunilor realizate de Valeriu Lazarov și Alexandru Bocăneț.

În anul 1962 a obținut Medalia de Bronz la Festivalul Tineretului de la Helsinki cu melodii compuse de Nicolae Kirculescu și Henri Mălineanu. În anul 1967 a obținut premiul al III-lea la Festivalul Național de Muzică Ușoară Mamaia cu compoziția proprie ,,N-ar trebui".

Alături de Teatrul Constantin Tănase a făcut turnee în Franța, Germania, Italia, Rusia, Polonia, Bulgaria. Alături de teatrul Ion Vasilescu a făcut turnee în Israel.

A trăit o bună perioadă din viață în America. În anul 1982, în urma unui contract la Town Hall, New York, i se oferă un angajament pentru încă un an. A interpretat în programe de night club, musicaluri. În Los Angeles a colaborat cu Margareta Pâslaru și cu formația lui Radu Goldiș, iar în anul 1990 se întoarce în țară și susține recital la Festivalul Mamaia. În perioada 1992-1995 se stabilește în Germania și apoi revine în România.

Constantin Drăghici a ales să plece în Germania în anii 70, unde practic a luat-o de la capăt, în timp ce în România era pe culmile gloriei. Din 2001, Constantin şi soția sa, Olimpia Drăghici, s-au restabilit în România. Pe soția sa a întâlnit-o în anul 1973, pe când Constantin Drăghici locuia la Koln, în Germania.

Constantin Drăghici nu a cântat doar piese compuse de alții ci și piese proprii:

M-am regăsit
Tot pe drum
A căzut o frunză-n calea ta
N-ar trebui
Te rog sa ierți

În cei peste 50 de ani de activitate muzicală, Constantin Drăghici a lansat nouă discuri de autor și a fost prezent pe 38 de alte discuri colective. Este unul din puținii artiști ale cărui discuri au fost editate și în Israel, Polonia, Rusia, Germania.

A lucrat în arhitectură timp de 5 ani la New York și 9 ani în Germania.

Constantin Drăghici a avut un farmec deosebit, mărturii stau cele povestite de cei care l-au văzut interpretând. Un bărbat frumos. Înalt, cu ochii mari și negri, iar când începea să cânte ți se făcea pielea de găină. 

”În 1973, eu eram o tânără emigrantă. El era cu cineva, eu eram căsătorită cu altcineva, aproape de divorț. Știam că o să divorțez și îmi ziceam: de ce nu am și eu noroc să am un soț ca și Costică. Eram amici, iar cu timpul eu am emigrat în America, unde după câțiva ani a venit el cu acest concert pe Broadway. Ne-am reîntâlnit ca amici. Între timp, fiecare divorțase, deci eram liberi. El mi-a spus că toamna se va întoarce la New York și ne vom căsători. Eu am râs și am spus, crezând că glumește. Tu chiar vrei sa stricăm o prietenie? S-a întors Și ne-am căsătorit!”, a povestit Olimpia Drăghici, potrivit click.

S-a pensionat la 65 de ani și a luat trei pensii: una din America, una din Germania și una din România. ”Când am ieșit la pensie, la 65 de ani, am primit după 22 de ani de muncă la Opereta din București o pensie de 1.800.000 de lei”, a mărturisit Constantin Drăghici.

Constantin Drăghici a încetat din viață la vârsta de 83 de ani, pe 9 aprilie 2015, la București și a fost înmormântat la Cimitirul Bellu.