Mama unui elev din București a relatat o situație cu care se confuntă, împreună cu ceilalți părinți ai elevilor din clasa copilului său:

,,Cum stăteam noi liniștiți, am primit un mesaj lung, prin care eram anunțați că elevii vor avea uniformă. Ro-Alert a fost mic copil pe lângă efectele acestei vești.

Pentru a înțelege mai bine situația, e nevoie de un mic istoric. Școala noastră, care este o unitate de învățământ de stat din București, a avut uniformă încă de acum 10 ani. Copiii din școala primară aveau bluză albă și vestă cu carouri roz și negru, iar elevii de gimnaziu aveau o vestă depresivă, ce-i drept, o combinație de negru cu maro. Pentru că firma care le făcea nu era prea serioasă și pentru că erau realizate dintr-un material ce rivaliza la compoziție cu punguța de la Mega, la un moment dat s-a renunțat la ele. A venit pandemia și subiectul uniformelor a trecut pe locul 9329049.

Când ne-am întors la școală post pandemie, s-a decis, pentru a nu forța pe nimeni să cumpere niște haine anume, să vină toți copiii cu bluze albe și cu pantaloni/ fuste închise la culoare. Numai că modele sunt multe. Bluzele albe erau pentru unii tricouri polo decente, pentru alții topuri cu multă piele la vedere. Pentru că s-a acceptat ca tricoul să aibă un mic logo sau desen, fiecare a înțeles ce a vrut. Pe scurt, am ajuns de nu mai știam dacă e tricou roșu cu un model alb sau invers. Practic, doar ”fraierii” țineau cont de uniformă, deși profesorii atrăgeau mereu atenția. Totuși, cine să îi ia în seamă când nu era nicio repercusiune, iar nota la purtare nu se scade din atâta lucru?

Anul trecut, directoarea a luat decizia de a relua discuțiile despre o uniformă adevărată. Fiecare clasă a votat culoarea tricourilor. La noi, s-a optat pentru bluze polo, bleu. Până aici, liniște și pace.

Ei bine, când a venit mesajul cu firma aleasă, oferta de preț și termenele de plată, s-a declanșat nebunia! Zeci de mesaje zilnc pe grupul de WhatsApp. Brusc, nimănui nu îi mai convenea nimic: nici culoarea, nici materialul, nici prețul, nici modelul. Evident, nici uniforma în sine nu mai era bună.

Iată câteva modele de mesaje care au tot circulat pe grup:

- Nu mai suntem pe vremea comuniștilor, să fim obligați să ne îmbrăcăm într-un anume fel.

- Absurd pusă problema, nu e nimic implementat ca sa fim obligati să ne conformam. Mai e democrație sau ne-am întors la totalitarism? Până la urmă, școala a fost băgată în acest hei rup de imagine de comitetul de părinți pe școala, nu? Când școala mă va obliga și voi semna pentru asta, atunci mai discutam.

- Aceasta este o uniformă de penitenciar. Se calcă greu, se face urâtă după câteva spălări. Aspectul ei e groaznic în timp. Dacă se pătează, nu prea ies petele din ea. Te încingi groaznic, iar în sălile de clasă e cumplit de cald. Purtați dumneavoastră așa ceva, eu fetele nu le îmbrac in ea. Copiii au alergii la astfel de material și se umplu de bubițe. Se poate găsi o bluza frumoasă pentru uniformă, nu așa ceva care să le facă scârbă. Întrebați acasă, în special pe cei mari, ce opinie au. Uniforma trebuie să fie motiv de mândrie, nu de rușine. Mlitarii tac pentru nu au de ales, dar copiii mei și-au spus clar și răspicat părerea și eu îi susțin până la capăt!

- Și eu sunt mamă a doua fete și nu mă încântă culoarea, dar votul a fost dat de fiecare părinte al scolii. Culorile nu au fost inspirate. S-a ales dintre mov și bleu. Nu a existat varianta de verde. Sigur toți părinții de băieți au votat bleu, doar ca să nu își îmbrace băietii iî mov..ar fi fost ideal dacă puteam să alegem între verde și bleu, poate aveam șanse să iasa verde. Dar așa, doar ne conformăm, ca într-o democrație.

Și uite așa ne-am contrazis pe parcursul a (prea) multe mesaje dacă bleu este culoare de băieți sau nu, ce înseamnă culoare unisex și cum vor plânge fetele din școală că au fost obligate să poarte o culoare oribilă.", se arată în declarația mamei copilului, publicată integral de Totul despre mame.